O rugăminte...

Fotografii de Cristian Popescu

Fotografii de Ozolin Duşa

În materialul publicat acum câteva zile, "Despre rolul Antrenamentului", povesteam despre "peripeţiile" prin care am trecut pe 25 octombrie, când am ieşit împreună cu trei dintre Colegii de Atelier la fotografiat. Ieri, la Cafeneaua cu Pixeli ar fi trebuit să vedem şi să discutăm imaginile făcute atunci. Din nefericire, doar unul dintre Colegi a adus fotografii. Prieteni, încercăm să facem împreună ceva. Să conştientizăm ce şi cum este cu Fotografia pe care, nu-i aşa, o iubim cu toţii. Dacă mă înşel vă rog să-mi spuneţi. Printre Prietenii mei de Atelier sunt cei mai buni Fotografi din Iaşi. Împreună suntem un Grup. O Forţă care poate învinge în orice Competiţie de gen. Dacă vrem să progresăm trebuie să găsim "boabele de mărgăritar" chiar şi acolo unde 9 din 10 Fotografi nu văd nimic. Pentru aceasta, de aproape zece luni ne Antrenăm împreună. Repet: dacă mă înşel, vă rog să-mi spuneţi. La fel cum vă rog să-mi respectaţi cu imaginile voastre (despre care vorbim în prealabil), timpul pe care-l acord unui Proiect în care cred din tot sufletul. Trebuie să înţelegeţi că munca pe care o fac pentru ca la întâlnirile de la Cafeneaua cu Pixeli (şi apoi la pregătirea şi postările de pe acest blog) să avem cu toţii de câştigat aş putea-o face doar în interesul meu. Sunt peste 40.000 de imagini care aşteaptă să fie selectate şi editate. Sunt cinci albume care aşteaptă să fie finalizate. Sunt...

Vă rog Prieteni: nu mă respectaţi pe mine. Respectaţi-vă munca, dragostea pentru Fotografie. Curând va urma o expoziţie, sper, de ţinută. Vor urma, lunar, expoziţii personale. Ale voastre. Curând vom căpăta o identitate. Nu vom mai fi ai nimănui. Munca noastră de aproape un an va căpăta un sens. Să-l dăm împreună!