luni, 22 martie 2010

Vernisajul de astă seară

Fotografii de Alecsandra Drăgoi

Sunt sigur că Mirela Cîmpeanu va ține minte toată viața această expoziție. Pentru că este prima. Și este normal să fie așa. Emoțiile, întrebările, gândurile, încrederea, neîncrederea, bucuria, cerul gurii uscat, lacrima din colțul ochiului... nu au cum să se uite vreodată. A fost un vernisaj cald, între Prieteni. Eu m-am simțit minunat. Am avut și emoții. Ceea ce, cred, este bine. În seara asta, în stufoasa lume a fotografiei românești am lansat un nou Fotograf. Sensibil, cu multe întrebări de găsit răspunsul în ”vizor”. Important este că face cu pasiune demersul său. Și mai important va fi, de acum încolo, să rămână cu același suflet curat în fața propriului Destin. Are toate calitățile necesare să reușească!...

PS: Își va mai aduce aminte toată viața de această expoziție și datorită nefericitului ”accident” prin care ”Ctrl”-ul de pe afiș s-a transformat în ”Ctlr”. Este doar vina mea și mi-o asum. Și nu cred căcolegii mei din Copou ar fi trebuit să se apuce de ștouri. Eu unul prefer o Prostie scăpată pe afiș decât o expoziție Proastă. Expoziția Mirelei Cîmpeanu este una foarte bună. Ceea ce nu pot spune despre ultimele trei expoziții organizate în Copou de Colegul meu mic. Cum care? Domnul Dan (vai Domnu Dan ce cucui aveți), ăla care acum reface regulamentul de înscriere de nu mai pot adera luna asta fotografii până se fac 200 conform planului! ( scuze, la ștouri ne pricepem cu toții, la lucruri normale ne este cam greu).

2 comentarii:

Unknown spunea...

Felicitari pentru expozitie, azi am trecut si eu pe acolo, intradevar frumoasa.

foto+grafie spunea...

Nu va voi spune prea multe....Doar ca sunt fericita ca sunt alaturi de voi. Si ca-i multumesc lui Ozo ca a deschis usa, colegilor si prietenilor vechi care au venit, noilor colegi si prieteni care m-au primit.
Si va voi mai spune ca va invit sa priviti "realitatile" mele. Pentru ca uneori am senzatia ca sub imaginea din vizor mai este ceva, un "ceva" pe care am incercat sa-l scot la lumina...Daca am reusit, nu stiu...
Multumesc, Prieteni.