duminică, 29 martie 2009

Despre Workshop

"Face şi ăsta un Workshop ca să ne ia banii", am auzit, fără să vreau, la un "colţ", propoziţie rostită de unul dintre fotografii cu pretenţii mari, dar cu "operă" mică din peisajul ieşean!... Oare aşa să fie? Ce este un Workshop, Prieteni? Doar un prilej de a ne aduna şi merge la fotografiat cum îl taie capul pe fiecare? Nu cred. Aşa cum îl gândesc eu, un Workshop este ca un antrenament. Un antrenament fotografic pe o temă dată, la finalul căruia fiecare participant să reuşească să-şi răspundă la câteva dintre întrebările şi nelămuririle pe care le avea faţă de subiectul respectiv. Şi cum un antrenament nu poate fi făcut oricum, este nevoie de un "antrenor", care să împărtăşească din experienţa proprie, care să reuşească să vadă "în teren" oportunităţile de fotografiat, care să fie capabil să "compună" cadre pe care cei cu mai puţină experienţă fotografică nu au încă afinitatea şi abilitatea de a o face. La final, prin discuţia asupra imaginilor făcute, el, "antrenorul", ar trebui şi să ne lămurească asupra greşelilor făcute, situaţiilor ratate, variantelor de editare şi de încadrare ale imaginilor.
Am văzut destule imagini prezentate de mai tinerii mei Colegi de la ieşirile făcute pe coclaurele iaşilor. Fără cap, fără coadă, fără un fir logic. Cu editări mai mult sau mai puţin reuşite!... După ce am anunţat tema Workshopului, doi dintre Colegii mei au făcut o vizită la Aroneanu. Ce au postat până la ora când scriu aceste rânduri, sincer, m-a pus pe gânduri. Să fie, oare, atât de greu? Nu cred, dar, sigur, ANTRENORUL de care vorbeam îşi are rostul său!...

Aroneanu. Faţă de ce am postat, am mai renunţat la zece imagini. Într-un sat, oamenii locului vor fi, mereu, în prim plan. Trebuie doar să-i "vedem", să le intuim mişcările viitoare, să fim cu un pas înaintea lor. Este rostul de imagini, dacă nu "memorabile", măcar bune!... Trebuie, de asemenea, să fim atenţi prin curţi la ce a depozitat omul în jurul casei, la ce putem zări şi "compune" printre ostreţele gardului. Este un "joc" pe care trebuie să ne obişnuim să-l jucăm!...



Dorobanţi. Un alt sat cu potenţial fotografic. Parcă aici "materialul" a fost mai bogat. Şi imaginile la care am renunţat au fost mai multe. Dar, ce a rămas, sigur nu face de ruşine pe nici un fotograf. Sunt imagini curate, cinstite, fără prelucrări excesive. Un reportaj adevărat dintr-o zi adevărată de fotografiere. Câte din ele le-am fi făcut mergând singuri? Sincer, încercaţi să vă răspundeţi la această întrebare!...

Şi imagini pe care le-am ratat cu brio. M-au "trădat" obiectivele. Prima s-ar putea numi "Pisica cu bodyguarzi". A treia, "Ultimii trei pufuleţi" (am o serie de cinci imagini aici. Faţa celui mic este extraordinar de expresivă, pe măsura în care cel mare îi ia pufuleţii din pungă). Toate uşor neclare!...

Poate veţi găsi cuvintele mele cam dure. Un lucru este cert: un Workshop nu este o plimbare cu mâinile în buzunar pe coclaurele Patriei. Este un Proiect important pentru tinerii Fotografi, în care cineva, cu experienţă în domeniu tratat, îşi asumă rolul de Frate mai mare...

P.S. Pentru o mai bună înţelegere a imaginilor, v-aş ruga să le deschideţi, pentru a le vizualiza mari!...

4 comentarii:

vasili spunea...

...meseria se fura nu se invata,asta e clar.Cel mai usor e acest "furt"cand "victima" e linga tine,in carne si oase.De aceea sustin si eu wshp-urile.Apoi,as mai avea o intrebare : e ce asa mult pasunism si fete goale in temele fotografice romanesti contemporane ?...apropo de "iepoca",parca mi-i dor de un reportaj prin fabrici si uzine.....unde-i omul de azi ?...ala din oras ?

Anca ieseanca spunea...

domnu' vasili, pai s-au orientat oamenii la subiectele unde clicaie lumea mai tare...ca sucsesul e acum cu atit mai mare, cu cit numarul clicaielilor la o foto e mai mare. eu poze le zic doar alor mele, celelalte, bune sau proaste, sint fotografii. asta nu inseamna ca au vreun merit in asta :-)
cit despre reportaje, o mai fi voie oare, daca nu esti de la ziar? ca dupa cum merg lucrurile, in curind o sa trebuiasca sa cerem permisiunea si unui fir de iarba sa-l pozam, mai ales daca e pe proprietateai vreunui jiji. si apropo de apropouri, voiam inca de la prezentarea facuta de ozo sa va spun cit mi-au placut fotografiile dumneavoastra. nu stiu de ce am aminat, dar sa stiti ca aveti in mine o admiratoare neconditoinata!

vasili spunea...

..draga Anca,esti foarte amabila,umile multumiri .In iunie ne vom intilni poate la Iasi,sa nu te sperii.In realitate e totul invers...

Anca ieseanca spunea...

pai, la "vrista" mea, nu ma mai sperii io asa usor :-)