Fiecare ieşire la fotografiat o privesc ca pe un Antrenament. Atât pentru mine cât şi pentru Colegii care mă însoţesc. Fie că este în oraş, într-un sat, pe câmp, pe malul unei ape, în mulţime la o manifestaţie, peste tot prilejul de a face cu plăcere fotografii, de a reuşi să selectezi, în fiecare situaţie, oportunităţile care se ivesc, constituie o provocare şi, de ce nu, un pas înainte. Duminica trecută, împreună cu trei dintre Colegii de Atelier am pornit-o spre Mănăstirea Balş şi Cucuteni. Cum deseori se întâmplă, în loc să mergem pe drumul cunoscut am luat-o pe altul, semnalizat corespunzător, vai, doar la devierea din drumul principal. Mănăstirea Balş, deşi în judeţul Botoşani, aparţine de Protopopiatul Hârlău, fiind situată în inima pădurii, într-un cadru feeric. De la Hârlău, în loc să o luăm spre Pârcovaci ne-am încrezut în indicatorul cocoţat de dom'Stareţ în buza dealului pe drumul înspre Botoşani: "Mănăstirea Sf. Treime Balş 12 km". Ciuciu. După ce s-a terminat asfaltul drumurile s-au închis. Localnicii ne îndrumau binevoitori prin toate hârtoapele posibile şi imposibile (mai ales). Într-un târziu am renunţat. În Poiana, satul unde se termina asfaltul şi mai era un pic până la mănăstire am făcut o plimbare de 100 de m în susul şi în josul maşinii. Colegii mei erau cam botoşi. Cam fără inspiraţie... Prieteni, Fotografiile geniale vin în faţa obiectivului atunci când le este dat. În lipsa lor trebuie să ne obişnuim să detaşăm din peisaj tot ce poate suscita interes. Mai sus aveţi zece imagini extrase tocmai din acea sută de metri în susul şi în josul maşinii. Nu sunt imagini extraordinare, dar... arată bine. Sunt bucăţele din viaţa şi munca unor oameni pe care mai mult i-am ghicit decât văzut. Mâine ne vom revedea şi fiecare veţi veni, aşa cum am stabilit, cu imaginile făcute. Sper ca ochiul vostru să fi fost tot atât de "băgăcios" ca al meu. Aţi observat: de multe ori vă spun cadrul şi vă fac şi schiţa unor posibile încadrări. Alteori tac şi trec mai departe, sperând să vedeţi şi voi ce am văzut eu. Antrenamentul, după ce vom fi discutat imaginile făcute, cele ratate, încadrările şi prelucrările posibile, va sădi în sufletul nostru speranţa într-o nouă sesiune foto mult mai reuşită!...
duminică, 1 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
imi plac legumele alea dicotiledonate aruncate la-ntamplare pe casa, buni de samanta ;))
Si mai ales cum s-anfitp gutuia aia in acoperis :))
Trimiteți un comentariu